Teme orizontale

Dezvoltarea durabilă

Tratatul Uniunii Europene prevede integrarea dezvoltării durabile în toate politicile europene, astfel încât acestea să contribuie de o manieră integrată la îndeplinirea obiectivelor economice, sociale şi de mediu. 
Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE (2006) urmăreşte, alături de Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi locuri de muncă, să contribuie la o Europă mai prosperă, mai curată şi mai corectă.
Pentru a respecta cerinţele legislaţiei comunitare, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să abordeze conceptul dezvoltării durabile în cadrul tuturor proiectelor şi programelor finanţate din fonduri structurale, pentru a contribui la realizarea unei economii europene echilibrate, durabile şi inovative.
In implementarea proiectelor trebuie abordate toate cele trei dimensiuni ale conceptului dezvoltării durabile şi anume:

• Dimensiunea ecologică priveşte consumul şi producţia durabilă, conservarea şi managementul resurselor naturale, schimbările climatice şi energia curată.
• Dimensiunea economică se referă la dezvoltarea socio-economică (prosperitate economică) şi transportul durabil
• Dimensiunea socială vizează incluziunea socială, schimbările demografice şi sănătatea publică.

România, în calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite (ONU) și Uniunii Europene (UE), și-a exprimat adeziunea la cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Agendei 2030, adoptată prin Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1, în cadrul Summit-ului ONU pentru Dezvoltare Durabilă din septembrie 2015.

Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013–2020–2030 propune o viziune a dezvoltării României în perspectiva următoarelor două decenii:

Orizont 2013:
Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României;

Orizont 2020:
Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile;

Orizont 2030:
Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al ţărilor UE.

Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu şi lung, o creştere economică ridicată şi, în consecinţă, o reducere substanţială a decalajelor economico-sociale dintre România şi celelalte state membre ale UE.
 
Egalitatea de șanse

Promovarea egalităţii de şanse va contribui la coeziunea socială, atât la nivelul regiunilor de dezvoltare, cât şi la nivel naţional.
Dezvoltarea unei culturi a oportunităţilor egale presupune implicarea directă a tuturor actorilor sociali din sectorul public şi privat, inclusiv societatea civilă.
Protecţia socială şi incluziunea socială pot fi promovate prin acţiuni de combatere a discriminării, promovarea egalităţii de şanse şi integrarea în societate a grupurilor vulnerabile care se confruntă cu riscul de  marginalizare socială.

Strategia naţională în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013, Strategiei Guvernului României pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor şi alte documente strategice privind grupurile vulnerabile din România, îşi propun să:

• asigure participarea echilibrată a reprezentanţilor grupurilor marginalizate sau cu potenţial crescut de marginalizare pe piaţa muncii
• asigure egalitatea de şanse în educaţie şi formare profesională a acestor grupuri
• încurajeze antreprenoriatul în rândul membrilor acestor grupuri
• faciliteze reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie
• asigurare participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor, a persoanelor cu dizabilităţi, a persoanelor din grupuri etnice, etc. în procesul decizional.

Comisia Europeană a subliniat necesitatea implementării de măsuri  care să prevadă:

• Crearea de locuri de munca mai multe și mai bune pentru femei;
• Includerea unei perspective a genului în toate aspectele calitative ale locurilor de muncă;
• Îmbunătățirea ofertei și calității serviciilor menite să reconcilieze viața profesională și cea privată a bărbaților și femeilor;
• Combaterea stereotipurilor din educație și mass-media, ocuparea locurilor de muncă și sublinierea rolului bărbaților în promovarea egalității;
• Dezvoltarea instrumentelor de evaluare a impactului politicilor din perspectiva genului.